My atoms have always known your atoms

Înainte de singularitate probabil că fiecare atom era anihilat de anti-versiunea sa. Îmi imaginez că era ca o luptă luminoasă în care se stingea viața asta haotică pornită din dezechilibru – pe care noi o cunoaştem. O nanosecundă trebuie sa fi fost atunci o veşnicie iar toate perechile materie-antimaterie trebuie să fi trăit împlinirea până să se contopească în energie.

Dar la un moment dat un atom a întors timpul împotriva sa, neînchipuindu-şi ce i-ar putea el aduce. Trăieşte poate şi acum după miliarde de ani fără să înțeleagă că, de fapt, a trăit cel mai puțin, şi fără să ştie că singur nu se va transforma nicicând în radiaţii gamma.

Asta e cea mai tristă poveste ipotetică a naşterii noastre. Pentru ca daca atomul plin de el există, atunci undeva la marginea universului trebuie să existe şi antiperechea lui, care va purta mereu un gol in nucleu si o dorință nebună de a îl mai îmbrățişa.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s